Prima pagină > Proprietate intelectuala > Marca nationala sau marca comunitara?

Marca nationala sau marca comunitara?

Am aratat intr-un articol precedent avantajele pe care le prezinta inregistrarea unei marci, si in ce masura o marca inregistrata imi protejeaza afacerea.

Asadar, cunoscand importanta acestor lucruri, ma hotarasc sa-mi inregistrez marca. Care este procedura, care sunt pasii de urmat si care sunt costurile?

In primul rand ar trebui sa ma gandesc la afacerea mea si cat de extinsa este sau va fi. In functie de acest lucru, pot solicita inregistrarea marcii mele la nivel national, prin Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), la nivel comunitar, prin Oficiul de Armonizare a Pietei Interne (OHIM), sau la nivel international, prin Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (WIPO).

1. Daca vreau ca marca mea sa fie protejata doar pe teritoriul tarii si nu ma gandesc ca pe viitor sa-mi extind activitatea si in afara granitelor, este suficient sa ma adresez OSIM cu o cerere de inregistrare, urmand apoi o procedura care nu poate dura mai mult de 6 luni, pana la eliberarea certificatului de inregistrare a marcii.

Inaintea completarii cererii de inregistrare, trebuie sa stabilesc ce tip de marca voi inregistra: verbala (o denumire sau un slogan), figurativa (doar o reprezentare grafica ce nu contine litere sau cifre), sau combinata (denumire insotita de un element grafic, alb-negru sau color). Apoi trebuie sa o incadrez intr-una sau mai multe clase de produse sau servicii, in functie de activitatea pe care o voi desfasura sub acea marca, potrivit Clasificarii de la Nisa.

Dupa ce a fost completata cu atentie, cererea se depune la registratura OSIM, personal sau prin mandatar, sau se trimite prin posta. Se recomanda ca cererea sa fie completata impreuna cu un avocat sau consilier in proprietate intelectuala.

Costurile inregistrarii marcii nationale incep de la 720 lei, pentru o marca verbala, alb-negru si pentru o singura clasa, si cresc in functie de tipul marcii si numarul de clase pentru care se cere inregistrarea.

2. Sa presupunem insa ca nu vreau sa ma limitez doar la teritoriul Romaniei si doresc sa-mi extind drepturile asupra marcii pe intreg teritoriul Uniunii Europene, adica sa-mi inregistrez o marca comunitara.

Beneficiile sunt foarte mari: printr-o singura cerere si o singura procedura, obtin o protectie a marcii pe intreaga piata a Uniunii Europene, iar costurile sunt mult mai mici comparativ cu inregistrarea marcii in fiecare stat membru. Efectele insa sunt aceleasi in toate tarile UE.

Exista insa si unele obstacole care ar trebui depasite pentru ca inregistrarea sa aiba succes. Cel mai important ar fi acordul tuturor statelor membre UE la inregistrarea marcii. Asta inseamna ca fiecare stat isi verifica initial registrul intern al marcilor, iar daca gaseste o alta marca opozabila celei supuse inregistrarii, va refuza inregistrarea. Iar daca un singur stat va refuza inregistrarea, cererea va fi respinsa.

Se poate evita acest obstacol printr-o verificare initiala amanuntita asupra disponibilitatii denumirii marcii pentru care se cere inregistrarea, insa chiar si asa pot aparea riscuri.

Cu toate acestea, daca un stat refuza inregistrarea, cererea de marca comunitara poate fi transformata in cereri de marci nationale, in celelalte tari ale UE unde nu sunt motive de refuz, pastrandu-se data de depozit a cererii initiale. Costurile sunt mult mai mari, dar macar se va obtine o protectie aproape la fel de extinsa ca a unei marci comunitare.

Cererea, dupa ce a fost corect completata, se depune la OHIM, prin mai multe modalitati: online, prin curier sau personal la sediul OHIM de la Alicante, Spania, prin fax, sau prin intermediul OSIM. Ultima varianta este si cea mai costisitoare, intrucat OSIM-ul percepe o taxa proprie pentru aceasta procedura.

Perioada procedurii de inregistrare a unei marci comunitare poate fi de minim 12 luni. Daca se depun opozitii sau observatii, perioada poate ajunge si la 18 luni.

Atat la inregistrarea marcii nationale cat si a celei comunitare, dupa completarea si depunerea cererii, etapele sunt urmatoarele:

–         Publicarea cererii, dupa analizarea motivelor absolute de refuz, spre a putea ajunge la cunostinta tertilor

–         Perioada de opozitie ( doua luni pentru marca nationala si trei luni pentru marca comunitara), in care persoanele interesate pot depune opozitii scrise precizand motivele pentru care marca ar trebui refuzata la inregistrare. Deciziile luate in procedurile privind opozitiile pot fi contestate.

–         Inregistrarea marcii si publicarea, dupa examinarea cererii si dupa respingerea opozitiilor, daca au existat. Valabilitatea protectiei unei marci este de 10 ani, putand fi reinnoita cu plata unor taxe.

Taxele pentru inregistrarea unei marci comunitare incep de la 900 euro, pentru formularul online si 1050 euro, pentru formularul pe hartie. Aceasta taxa acopera pana la 3 clase de produse / servicii.

Pornind de la aceste cateva informatii esentiale, procedura aleasa si intinderea protectiei marcii raman la aprecierea fiecarui titular de marca. Insa in toate cazurile este recomandat sa consultati un avocat sau un consilier in proprietate intelectuala inainte de a porni la drum, pentru a nu risca pierderea timpului si a banilor, ambele la fel de pretioase.

George Achim,  consilier juridic

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: