Medierea – in cazul litigiilor cu valoare de sub 50.000 lei

Pentru a nu mai exista confuzii, se impune  sa facem distinctie intre obligativitatea Sedintei de informare  cu privire la avantajele Medierii  in functie de obiectul litigiului si nu doar de cuantumul acestuia.

Asadar in cazul  actiunilor in justitie, introduse dupa 01.08.2013, care privesc  transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje sau  cauze succesorale,  este obligatorie indeplinirea conditiei prealabile a informarii cu privire la avantajele medierii, sens in care actiunea care se va depune la instanta competenta,  va trebui insotita si de un Certificat de informare eliberat de juristul si/sau mediatorul care a realizat informarea.

Exceptie fac toate actiunile in justitie, chiar daca valoarea lor este sub 50.000 lei, pentru care partile au decis sa urmeze procedura speciala a  Ordonantei de plata reglementata de art. 1013 – 1024 din  Noul C.pr. civ. sau  cea prevazuta de art. 1025 – 1032   din acelasi  Nou C.pr.civ , privind procedura Cererilor cu valoare redusa.

Prin urmare, in aceste cazuri, Sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu este obligatorie ca si procedura prealabila introducerii actiunii in instanta.

Pentru informatii suplimentare, ne puteti scrie pe blog sau direct pe  adresa noastra de contact: avocat@jurisdinamica.ro.

Av. Adriana Costache (fostă Bangălă)

Baroul Bucureşti

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

Procedura recuperarii creantelor, rapida „ca melcul”

Daca sunteti comerciant si ati contractat cu parteneri rau-platnici, atunci e bine de stiut ca sistemul judiciar  va ofera trei posibilitati pentru recuperarea debitelor: procedura de drept comun, mai anevoioasa si indelungata¸procedura somatiei de plata reglementata de OG nr. 5/2001 si procedura ordonantei de plata, prevazuta de OUG nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale.

Anterior anului 2007, procedura cea mai folosita pentru recuperarea debitelor era somatia de plata, intrucat creditorul isi putea realiza creanta intr-un timp mai scurt si intr-un mod mai simplu, asta cel putin teoretic. In octombrie 2007 a fost adoptata si ordonanta de plata prin OUG nr. 119/2007, fiind de fapt o transpunere a Directivei Europene 2000/35/CE privind combaterea intarzierii executarii platilor rezultate din contracte comerciale. De la acea data, cele doua proceduri functioneaza in paralel, oferind creditorului posibilitatea de a alege, in functie de beneficiile oferite fiecarei situatii in parte.

Avantajele acestor doua proceduri fata de actiunea intemeiata pe dreptul comun constau in valoarea scazuta a taxei de timbru, respectiv 39 de lei, asta indiferent de marimea creantei, si in caracterul declarat de proceduri simplificate si urgente.

Pentru admisibilitatea cererii avand ca obiect somatia de plata se cere ca respectiva creanta sa fie certa, lichida, si exigibila, sa reprezinte o obligatie de plata a unor sume de bani asumata prin contract sau prin alt inscris, semnat ori acceptat de parti.

Trebuie stiut ca hotararea ce va contine somatia de plata nu constituie titlu executoriu si va trebui, printr-o alta cerere, sa solicitati instantei investirea cu formula executorie.

Ordonanta de plata se diferentiaza de somatie in primul rand prin faptul ca este aplicabila creantelor certe, lichide si exigibile rezultate din raporturi comerciale, adica orice contract incheiat intre comercianti ori intre acestia si o autoritate contractanta. Procedura prealabila de conciliere nu este obligatorie, probele sunt mai numeroase, pe langa inscrisuri constand in contracte si facturi, fiind permisa, spre exemplu, si corespondenta cu debitorul. Ordonanta de plata constitutie titlu executoriu, iar termenul de plata, ca si in cazul somatiei, este cuprins intre 10 si 30 de zile de la comunicare.

Este de retinut ca pentru a introduce o astfel de cerere trebuie sa va asigurati ca toate inscrisurile sunt foarte bine puse la punct, eliminand orice urma de indoiala. Spre exemplu, daca factura nu este in acelasi timp semnata si stampilata sau din dovezile administrate nu reiese caracterul cert al creantei, instanta va putea respinge cererea.

OUG nr. 119/2007 prevede in art. 12 ca procedura emiterii ordonantei de plata nu trebuie sa depaseasca 30 de zile de la data introducerii cererii creditorului. In realitate, insa, aceasta dispozitie nu se respecta! Pe rolul instantelor se inregistreaza cererile “la rand”, fara a se tine cont de caracterul urgent, reglementat de acte normative, al anumitor proceduri. Spre exemplu, daca veti inregistra acum o cerere privind emiterea unei ordonante de plata, primul termen va fi cel mai probabil in februarie 2012! Va puteti incerca norocul, cerand preschimbarea termenului, in temeiul art 153 alin. 3 Cpc, insa va trebui sa fiti extrem de convingatori in motivarea urgentei in cererea scrisa depusa la dosar, intrucat judecarea acesteia nu se va face in sedinta publica, ci in camera de consiliu, si este posibil sa nu vi se permita sustinerea cererii.

Concluzia e ca instantele nu mai acorda interes acestor proceduri simplificate de realizare a creantelor, iar scopul pentru care ele au fost adoptate, respectiv evitarea blocajelor economice ale activitatilor comerciale prin intarzierea platilor, nu mai este in prezent atins.

CJ  George Achim

Parerile de pe acest blog reprezinta viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

Romania, „raiul” rau-platnicilor

Probleme cu lichiditatile ? Obligatii restante la bugetul de stat ? Insolventa ? Faliment ?

Nici o problema, veti ramane probabil cu o amintire placuta, de pe vremea cand firma dvs. functiona si piata nu era plina de parteneri neseriosi.

In Romania de astazi, din pacate, intarzierea la onorarea obligatiilor contractuale, pur si simplu s-a “cronicizat” !

Ce-ati zice daca s-ar legifera  un termen de plata de 30  de zile de la data livrarii bunului sau a prestarii serviciului? Credeti ca  rau-platnicii ar fi, astfel, eliminati de pe piata sau doar s-ar adanci blocajul de acum?

Acestea sunt intrebari generate de situatia actuala de pe piata interna si europeana in care, numeroase firme se confrunta cu reale blocaje. In principal, acestea sunt produse  de intarzieri in onorarea  obligatiilor de plata, rezultate din derularea unor contracte comerciale.

Preocupata  fiind de “soarta” juridica a unor astfel de firme, am avut ocazia sa identific cateva aspecte relevante.

Desi nu este deloc surprinzator, in 24 ianuarie 2011, Consiliul Uniunii Europene, probabil “speriat si EL” de blocajele financiare si falimentul mai multor firme, a adoptat o forma revizuita a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului, privind combaterea intarzierii efectuarii platii, in cazul tranzactiilor comerciale.

Prin aceasta revizuire se doreste o cat mai exigenta reglementare in materie, in principal sub aspectul termenelor  minime ( 30 de zile)  si maxime ( 60 de zile) de plata dar si a dobanzilor aplicate in caz de intarzieri.

Asadar, termenul de plata de maxim 90 de zile, existent in legislatia noastra transpusa, potrivit art. 12 alin 1 din O.U. nr. 119/2007, fiind de la acest moment al revizuirii, doar o exceptie.

Spania, stat membru UE, a transpus  Directiva 2000/35/CE in legislatia sa interna inca din 01.07.2006 ! Aici s-a reglementat prin Legea nr. 3/2004, un termen de minim 30 de zile de plata  de la data livrarii marfii ( in cazul produselor perisabile) si de maxim 60 de zile in cazul celorlate produse si servicii.

Ce parere aveti ? Oare sa fi “riscat” Spania instituind astfel de termene? Sigur ca nu, daca ne gandim ca este o tara care “constientizeaza” ca plata in termen a serviciilor si a marfurilor produse ii asigura un flux echilibrat al comertului.

De ce nu ar exista si la noi, in RO, o astfel de “constiinta”? Poate ca noi ne multumim cu termenul maxim de 90 de zile in care “doar teoretic” se pot incasa facturile scadente … Practic insa, ramane ca instantele de judecata sa decida ce termene acorda in astfel de proceduri … urgente.

Apropo, pentru Ordonantele de Plata se acorda deja termene prin Decembrie …

Romania va astepta probabil, alti  2 ani recomandati in vederea transpunerii revizuirii Directivei mai sus mentionata. Nu se stie totusi, in anul 2013 cate firme vor mai fi in functiune si vor putea beneficia in concret de aceste exigente …

Vor fi oare companiile suficient de inspirate sa faca deja trimitere la aceste noi reglementari comunitare ?

Ce vor hotara oare instantele, vazand inserate in contractele comerciale, termene de plata  cuprinse intre 30 si 60 de zile de la livrarea bunului sau prestarea serviciului, in baza directivelor europene ?

Va recomand cateva link-uri pe aceasta tema:

Directiva 2000/35/CE privind combaterea intarzierii platilor in tranzactiile comerciale revizuita

Facturile trebuie platite in maximum 30 de zile

Facturi platite in maximum 60 de zile

Av. Adriana BANGĂLĂ

Parerile de pe acest blog reprezinta viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro