Actiuni speculative cu nume de domenii

12 Februarie 2015 Lasă un comentariu

Numele de domeniu este practic o adresa de internet sub forma unei secvente unice de caractere, urmata de o extensie, data in general de specificul site-ului web respectiv.

Inregistrarea domeniului se face de catre ICI (Institutul National pentru Cercetare – Dezvoltare in Informatica) in registrul RoTLD (Romania Top Level Domain).

Inregistrarea unui domeniu nu confera insa solicitantului un drept de proprietate similar drepturilor de proprietate intelectuala. Intrucat contractul care se incheie intre ICI si solicitant nu este o vanzare, acesta din urma dobandeste doar un simplu drept de folosinta a denumirii domeniului, contra unei taxe.

Inregistrarea unui domeniu nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii sau criterii, astfel incat simpla disponibilitate a denumirii poate conferi solicitantului dreptul de folosinta. Cu alte cuvinte, daca domeniul de internet este disponibil, se poate inregistra fara probleme.

Aceasta facilitate a generat insa numeroase litigii, cele mai multe avand la baza actiuni speculative initiate cu rea credinta.

Spre exemplu, o speta celebra se refera la domeniul airfrance.ro, inregistrat in anul 2000 de catre o firma romaneasca. Ulterior inregistrarii, firma a incercat sa “forteze” compania Air France, care avea desigur nevoie de utilizarea unui asemenea domeniu in Romania, sa cumpere domeniul airfrance.ro. la un pret supraevaluat.

Aceasta intentie speculativa a firmei romanesti a determinat compania Air France sa solicite in instanta anularea domeniului de internet airfrance.ro, care evident purta denumirea unei marci inregistrate de larga notorietate. Instanta a dat castig de cauza companiei Air France, constatand existenta unei fapte ilicite, care a constat in achizitionarea domeniului airfrance.ro in scopuri speculative, firma romana parata actionand cu intentie prin blocarea numelui de domeniu litigios si fortarea reclamantei sa rascumpere domeniul.

De altfel, multe marci notorii, precum Coca Cola, Philips, Praktiker, Pizza Hut, Asirom s.a. au cazut prada unui astfel de “santaj”. Si indiferent ca litigiile au fost rezolvate prin arbitraj, mediere sau prin intermediul instantelor judecatoresti, marcile au avut castig de cauza.

George Achim, consilier juridic

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

Conflictul dintre marca si numele comercial

29 Ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Colega mea, Av. Adriana Costache, a facut in articolul precedent o scurta analiza a distinctiilor dintre marca, nume comercial si domeniu de internet.

Intrucat in practica ne intalnim deseori cu conflicte intre marca si nume comercial, vreau sa vin cu cateva completari, menite sa fundamenteze temeiul unui potential conflict intre acestea, din cauza identitatii sau similaritatii denumirii, dar si a categoriilor de produse sau servicii pe care fiecare le promoveaza.

La o prima vedere, am putea spune ca, un potential conflict ar putea fi rezolvat usor, intrucat fiecare are un regim juridic propriu, o lege aplicabila, o procedura speciala de inregistrare / anulare, dar si registre publice distincte.

Spre exemplu, marca este reglementata de Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, republicata.

In procedura de inregistrare a unei marci, verificarea disponibilitatii si distinctivitatii acesteia se face numai in raport de evidenta marcilor anterioare, inregistrate deja sau in curs de inregistrare, care pot fi, dupa caz, nationale, comunitare sau internationale. Aceasta verificare se face consultand cele trei baze de date existente, si anume: Registrul National al Marcilor, Registrul Marcilor Comunitare si ROMARIN, baza de date a marcilor internationale.

Numele comercial este reglementat de Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, care mentioneaza termenul “firma” si pe care il defineste ca fiind “denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza”.

In procedura prealabila de inregistrare a unei denumiri, se verifica doar aspectul disponibilitatii si distinctivitatii acesteia de alte denumiri (nume comerciale) consultandu-se numai baza de date a registrului comertului, ce cuprinde toate denumirile firmelor, la nivel national.

Prin urmare, este usor de inteles de ce in practica pot aparea conflicte intre marca si numele comercial. Si asta tocmai pentru ca OSIM, cand verifica cererea de inregistrare a unei marci, nu verifica si denumirile firmelor din registrul comertului, iar ONRC, cand verifica disponibilitatea unei denumiri, nu verifica si denumirile de marci anterioare din registrul marcilor;

Se intampla astfel pentru ca legea nu prevede in niciunul din cazuri, obligativitatea ca cele doua institutii sa efectueze verificari reciproce si prealabile in cele doua registre.
Si totusi, cum poate fi solutionat conflictul?

In opinia mea, “batalia” ar trebui sa se dea sub incidenta uneia dintre cele doua legi mai sus mentionate, sau a unui alt text de lege distinct, aplicabil atat marcii, cat si numelui comercial.

Dar legile mentionate mai sus, nu anticipeaza un posibil conflict, astfel ca nu reglementeaza in nici un fel solutionarea acestuia.

Totusi, rezolvarea in ceea ce priveste temeiul de drept, o ofera Conventia de la Paris pentru Protectia Proprietatii Industriale din 1883, revizuita in 1967 la Stockholm si ratificata de Romania in 1968.

Textul acestei conventii prevede la Art. 1 alin. 2 ca “Protectia proprietatii industriale are ca obiect brevetele de inventie, modelele de utilitate, desenele si modelele industriale, marcile de fabrica sau de comert, marcile de serviciu, numele comercial si indicatiile de provenienta sau denumirile de origine…”

Prin urmare, Conventia de la Paris confera in mod expres numelui comercial un drept de proprietate industriala, ceea ce face ca si acest drept asupra numelui comercial sa intre tot sub incidenta si implicit, sub protectia Legii nr. 84/1998, republicata.

Asadar, in cazul in care ar aparea un conflict intre doua drepturi de proprietate industriala, asupra marcii si asupra numelui comercial, devin aplicabile dispozitiile Legii nr. 84/1998, republicata, raportat la art. 1 alin. 2 din textul Conventiei de la Paris pentru Protectia Proprietatii Industriale din 1883.

Spre exemplu, se poate ca:

1. Titularul unei marci sa solicite interzicerea folosirii unui nume comercial in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, republicata:

“Art. 36
(2) Titularul marcii poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau:
a) un semn identic marcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata;
b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca;
c) un semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania si daca folosirea fara drept a semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv al marcii ori in detrimentul renumelui acesteia.”

2. Titularul numelui comercial sa solicite anularea unei marci, tot in temeiul aceleiasi legi, respectiv a art. 47 din aceasta:

“Art. 47
(1) Anularea inregistrarii marcii poate fi ceruta Tribunalului Bucuresti de catre orice persoana interesata, pentru oricare dintre urmatoarele motive:
…………………………………………………………………………………………………
e)inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobandite cu privire la o indicatie geografica protejata, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industriala protejat, ori cu privire la un drept de autor.”

Deci, expresia “alt drept de proprietate industriala protejat”, se refera si la dreptul de proprietate industrial care decurge din numele comercial, conform Conventiei de la Paris, mai sus citata si care face astfel trimitere tot la Legea nr. 84/1998, republicata.

In situatiile exemplificate mai sus, va castiga acel titular care va reusi sa convinga instanta, atat cu privire la buna – credinta la inregistrare, dar si cu privire la diferentele sau specificul categoriilor de produse / servicii pentru care sunt folosite marca si / sau numele comercial.

George Achim, consilier juridic

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

Marca vs. Numele comercial vs. Domeniul de Internet

15 Ianuarie 2015 1 comentariu

Asa cum precizam in articolul Revenire din 13 ianuarie 2015, prin aceste articole, doresc sa ma aplec mai mult asupra domeniului Proprietatii Intelectuale.

Pentru inceput, intrucat m-am intalnit in practica cu numeroase dileme ale clientilor, vreau sa aduc cateva precizari de termeni de specialitate si/sau distinctii intre acestia, pentru a nu se mai genera confuzie intre marca, numele comercial si/sau domeniul de internet, care au o denumire identica sau similara.

1. Marca – reprezinta acel semn distinctiv prin care produsele si/sau serviciile se diferentiaza intre ele.
Legea nr. 84/1998 republicata, privind marcile si indicatiile geografice, defineste marca ca fiind orice semn susceptibil de reprezentare grafica – cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau, culori, combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si orice combinatie a acestora – cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi.
Asadar rolul marcii este acela de a contribui la identificarea si totodata la diferentierea unor produse fata de alte produse concurente din piata, cu conditia ca marca sa fie clara, expresiva, sa aiba un caracter distinctiv, sa fie atragatoare si usor de memorat si sa aiba o semnificatie legata de produsele pe care vrea sa le diferentieze intre ele, adica sa transmita cat mai fidel mesajul dorit.
Daca aceste conditii sunt respectate, marca indeplineste mai multe functii, cum ar fi: functia de identificare si de garantare a unui nivel calitativ constant, functia de concurenta, de personalizare, de reclama etc.
Marca poate fi de mai multe feluri: marca verbala, figurativa, combinata, tridimensionala, sonora.
Daca marca, astfel circumstantiata, este inregistrata la OSIM, ofera exclusivitate, intrand sub incidenta legii si fiind astfel protejata de Legea nr. 84/1998 republicata, privind marcile si indicatiile geografice.

2. Numele comercial – este denumirea sub care o persoana juridica ia fiinta si isi desfasoara activitatea.
Numele comercial nu trebuie confundat cu marca, chiar daca numele este identic sau similar cu marca.
Numele comercial se obtine cu caracter prealabil inregistrarii unei firme, de la Registrul Comertului, in urma verificarii disponibilitatii denumirii si contra unei taxe de verificare si acordare a denumirii.
Prin urmare, verificarea disponibilitatii denumirii este o conditie prealabila a infiintarii unei firme sub denumirea gasita disponibila.
In practica este posibil ca doua persoane distincte sa foloseasca aceeasi denumire, fie ca marca, fie ca nume comercial, in acest caz existand posibilitatea pentru fiecare parte de a actiona in justitie si a determina cealalta parte la incetarea folosirii in continuare a acelui nume: fie ca marca, fie ca nume comercial.
In instanta va castiga insa partea care dovedeste anterioritatea folosirii sau lipsa de identitate intre aceste nume, raportat la domeniul de activitate din CAEN si / sau clasa sub care este inregistrata marca la OSIM.
Pentru exemplificare, puteti accesa acest link.

3. Domeniul de Internet – este definit de WIPO ( Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale) ca fiind “forme usor de retinut de adrese de internet si care sunt folosite in mod uzual in scopul gasirii de sit-uri web”.
Inregistrarea unui nume de domeniu la ROTLD nu confera apartinatorului de domeniu, un drept legal exclusiv similar drepturilor de Proprietate Intelectuala, ci doar un simplu drept de folosire asupra denumirii respective.
In practica sunt situatii in care titularul unei marci nu poate achizitiona un domeniu de internet identic si/sau similar cu denumirea marcii, intrucat acesta apartine unei alte persoane fizice si/sau juridice, fara o legatura directa cu titularul marcii.
In atare situatie, ca si in cazul anterior expus, este posibil ca titularul marcii astfel prejudiciat sa ceara instantei desfiintarea sit-ului aflat pe internet si anularea inregistrarii numelui de domeniu.
Instanta va analiza, de la caz la caz, succesiunea evenimentelor, buna sau reaua – credinta la achizitionarea domeniului, cu atat mai mult cu cat, in astfel de situatii se are in vedere si natura juridica a relatiei dintre client si INCD – Registrul ROTLD.
Pentru exemplificare, puteti accesa acest link.

Prin urmare, marca, spre deosebire de numele comercial si domeniul de internet, se bucura de protectia oferita de Legea nr. 84/ 1998 republicata, oferind exclusivitate titularului ei, atat din punct de vedere geografic cat si din punct de vedere al continutului.

Av. Adriana Costache

Baroul Bucureşti

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

Revenire

13 Ianuarie 2015 1 comentariu

Dupa o perioada de pauza, in care am mai crescut cu 1 an, alaturi de fiica noastra, revin cu forte proaspete dar si cu dorinta de a fi utila celor interesati.
Cum? Scriind …
Ce? Ceea ce eu cred eu ca ar fi de interes, sau ceea ce intalnesc in practica si merita a fi raspandit in social media.
De pilda, in prezent, o parte din atentia mea se axeaza pe pregatirea unui seminar despre Proprietatea Intelectuala in slujba Agentiilor de publicitate.
De ce m-am axat pe aceasta ramura?
Pentru ca in ultima vreme, am observat ca in aceasta bransa, sunt multe aspecte necunoscute suficient de participantii la licitatii ( pitch –uri).
Dar, si pentru ca intr-o industrie ultra creativa, care traieste intens pe derulare rapida, asa cum se intampla in domeniul publicitatii, cine mai are timp sa se uite in spate, dupa protectie?
Si totusi … ma intreb:
– A putut oare cineva sa cladeasca ceva solid, fara o fundatie pe masura?
Raspunsul si-l da fiecare, in functie de propriile perceptii sau rigori.
Pentru moment, mi-ar placea sa gasiti utile informatiile de aici.

Va urma!

Av. Adriana Costache

Baroul Bucureşti

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

“Furtul” de fotografii – incalcare flagranta a dreptului de proprietate intelectuala!

20 Iunie 2014 Lasă un comentariu

Tot mai multi fotografi, amatori sau profesionisti, se confrunta astazi cu un “furt” la scara larga a fotografiilor expuse on-line. Acest “furt” este comis, fie de catre comercianti fie chiar de persoane fizice, care folosesc apoi fotografiile “furate” in diverse publicatii, site-uri, promotii etc.

Intrucat multi se ghideaza dupa principiul “ce-i pe net e gratis”, putini cunosc faptul ca preluarea si utilizarea unei fotografii, fara acordul autorului sau detinatorului acesteia, intra sub incidenta legii, mai exact a Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, care prevede expres in art. 7 lit. f ca “operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei … constituie obiect al dreptului de autor”

Retinem in acest sens si faptul ca drepturile autorului unei opere, fie ea si fotografica – mentionate in art. 12: “Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii” – sunt garantate de lege.

– Ce poate face autorul unei fotografii “furate” ?

Potrivit art. 13: “Utilizarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice (printre altele) reproducerea, distribuirea, comunicarea publica a operei”.

Prin urmare, in lumina acestui articol, autorul unei fotografii “furate” poate actiona prin orice mijloc si pe orice cale legala, in apararea dreptului sau de autor.

Mai mult decat atat, legea prevede, la art. 139: “Titularii drepturilor recunoscute si protejate prin prezenta lege pot solicita instantelor de judecata sau altor organisme competente, dupa caz, recunoasterea drepturilor lor si constatarea incalcarii acestora si pot pretinde acordarea de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.”

Mentionam si sanctiunile – amenda sau inchisoarea – aplicate pentru incalcarea dispozitiilor legii privind drepturile de autor si drepturile conexe, cuprinse in art. 140 – art. 141, mai exact : Inchisoare de la o luna la un an sau amenda pentru reproducerea sau distribuirea operei fara acordul titularului, precum si inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda pentru fapta persoanei care isi insuseste, fara drept, in intregime sau in parte, opera unui alt autor si o prezinta ca o creatie intelectuala proprie.

– Ce pot face autorii de fotografii pentru protectia operelor lor?
Fotografia, ca si orice alta opera, trebuie semnata, pentru a fi cunoscut autorul. In acest sens se poate folosi un watermark, insa unul care sa nu poata fi inlaturat cu usurinta. Spre exemplu, un watermark mic, pus in coltul fotografiei, poate fi taiat (crop) spre deosebire de unul central, care nu poate fi inlaturat fara a afecta integritatea imaginii. Daca cineva va dori sa cumpere fotografia pentru a o utiliza in scopuri comerciale, va primi varianta fara watermark.

In felul acesta, “hotul” nu va putea invoca faptul ca nu a cunoscut autorul fotografiei, in plus, va putea fi “prins” mai usor. Asta nu inseamna insa ca, reproducerea unei fotografii nesemnate, nu incalca drepturile autorului. Orice fotografie are un autor, intrucat nu se realizeaza singura, iar autorul beneficiaza de protectia legii, asa cum am aratat mai sus.

Pentru mai multe detalii, ne puteti scrie, urmand sa primiti raspunsuri punctuale, raportat la starea de fapt cu care va confruntati.

Av. Adriana Costache

Baroul Bucureşti

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

Cazul Domnului P si aplicarea gresita a legii

21 Ianuarie 2014 Lasă un comentariu

Domnul P, cetatean roman plecat de cativa ani in Italia, ne-a scris expunandu-ne situatia cu care acesta se confrunta si cerandu-ne un sfat juridic. Domnul P, revolutionar, participant la evenimentele din decembrie 1989, a fost improprietarit, ca urmare a faptelor sale deosebite din timpul revolutiei,  cu o suprafata de 1000 mp de teren extravilan. Insa la scurt timp, din aceasta suprafata a pierdut 500 mp ca urmare a constatarii nulitatii absolute partiale a Titlului sau de Proprietate, rezultat al unor suprapuneri de teren in aceeasi zona in care dansului i se constituise noul drept de proprietate.

Din aceasta cauza a pornit o actiune in instanta, prin care cerea sa fie repus in posesie cu suprafata de 500 mp de teren pe care o pierduse prin instanta. Dupa mai multe amanari, la ultimul termen de judecata, dosarul sau a fost suspendat de catre instanta, intrucat Comisia Locala si Comisia Judeteana de fond funciar au invocat dispozitiile art. 7 din noua Lege nr. 165/2013.

Ne intreaba ce poate face in aceasta situatie?

Stimate Domnule P,

Va informam ca Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a intrat in vigoare in luna mai  a anului 2013.

Potrivit acestei legi, dupa ce procesul de inventariere a terenurilor agricole si forestiere care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se finalizeaza (si trebuia finalizat la sfarsitul anului 2013) se poate trece la retrocedarile propriu-zise.

Cu toate acestea, intreg procesul a fost amanat cu inca 6 luni prin OUG nr. 115/2013, publicata in Monitorul Oficial la 24 decembrie 2013, si intrata in vigoare la aceeasi data.

Articolul 7  din aceasta lege, despre care faceti vorbire, intr-adevar, prevede ca până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

Ori, in cazul Dvs., Domnule P,  consideram ca, Legea nr. 165/2013 nu se poate aplica intrucat aceasta lege se refera la imobilele preluate abuziv in perioada regimului comunist, iar terenul de 1000 mp a fost dobandit de Dvs, asa cum spuneati, prin constituire de drepturi, in calitate de revolutionar al Revolutiei de la 1989, deci, in temeiul unui drept stabilit prin Legea nr. 341/2004 a recunostintei fata de eroii martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, si prin urmare,  aceasta lege nu are nicio legatura cu imobilele nationalizate in perioada regimului comunist.

Mai mult, consideram ca, si in situatia in care solicitarea Dvs. s-ar fi incadrat in categoriile de cereri mentionate in Legea nr. 165/2013, activitatea de inventariere a terenurilor desfasurata in prezent de Comisiile Locale si  Judetene de fond funciar, nu le-ar fi impiedicat pe acestea sa ia parte la un proces nefinalizat inca, ca in cazul Dvs.,  intrucat pana la ramanerea defintiva a hotararii ce s-ar fi dat in cauza, ele nu sunt  obligate la vreo procedura administrative de eliberare a vreunui titlu de proprietate sau de punere in posesie a vreunui teren.

Ori, in speta de fata, nu este vorba de o procedura administrativa propriu – zisa, ci de o procedura contencioasa mai intai, in cadrul careia intentia Dvs. era si este tocmai obtinerea unei hotarari judecatoresti definitive, prin care sa vi se recunoasca mai intai dreptul de proprietate pierdut, urmand ca ulterior sa puteti pune in executare aceasta hotarare, iar printr-o procedura administrativa, sa puteti ceare eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru diferenta de 500 mp pierduti prin instanta, asa cum am aratat mai sus.

Prin urmare, recomandarea noastra pentru Domnul P, in cazul de fata, este ca dansul sa faca recurs impotriva Incheierii prin care i s-a suspendat procesul, invocand motivele de mai sus si cerand reluarea si continuarea judecatii, motivele de suspendare invocate, nefiind aplicabile in cazul sau.

Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea procesului, legea  nementionand un termen expres inauntrul caruia acesta poate fi formulat. De altfel,  legea prevede ca nici Incheierea de suspendare nu se comunica, astfel incat sa poata curge un termen fix de a promova recurs, fapt ce prespune ca recursul poate fi declarant oricand.

Va dorim mult succes in promovarea acestui recurs si va asteptam cu noi intrebari, ori de cate ori aveti vreo nelamurire  de ordin juridic.

Av. Adriana Costache

Baroul Bucureşti

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro

 

Prelungirea pensiei de intretinere in lumina NCC

13 Noiembrie 2013 Lasă un comentariu

In urma desfacerii casatoriei prin divort, instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste, printre altele, si contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor minori.

Aceasta obligatie de intretinere se concretizeaza intr-o pensie de intretinere, care se plateste sub forma unei sume fixe sau intr-o cota procentuala din venitul lunar net al parintelui care datoreaza intretinere.

Avand in vedere ca parintii sunt obligatii in solidar la intretinerea copilului lor minor, intinderea obligatiei de intretinere ce revine fiecarui parinte poate fi stabilita de catre acestia prin invoiala. In caz de neintelegere, cuantumul pensiei de intretinere, precum si felul si modalitatea de plata se stabilesc de instanta de tutela pe baza unui raport de ancheta psihosociala (art. 499 NCC)

Desi obligatia de intretinere a parintilor inceteaza, de regula, la implinirea varstei de 18 ani a copilului, in situatia in care copilul devenit major isi continua studiile, obligatia de intretinere a parintilor subzista pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.

In aceste conditii, daca unul dintre parinti refuza sa acorde intretinere copilului devenit major, copilul trebuie sa introduca o actiune in instanta prin care sa solicite obligarea parintelui la plata pensiei de intretinere pana la terminarea studiilor. Odata cu introducerea actiunii, va trebui sa faca si dovada continuarii studiilor dupa implinirea varstei de 18 ani.

Conform dispozitiilor Noului Cod Civil, instanta competenta pentru solutionarea cererii de obligare a parintelui la plata pensiei de intretinere este instanta de tutela, iar potrivit art. 114 NCPC, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul Civil in competenta instantei de tutela si de familie se solutioneaza de instanta in a carei circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana ocrotita, respectiv copilul.

Prin urmare, pentru ca o astfel de actiune sa fie admisa, este necesar ca majorul, in calitate de reclamant, sa faca dovada continuarii studiilor dupa implinirea majoratului, precum si dovada faptului ca nu se poate intretine din munca sau din bunurile sale (art. 524 NCC).

Daca parintele obligat la plata pensiei de intretinere are mai multi copii in ingrijire si nu poate plati catre toti cei indreptatiti sa o ceara, instanta de tutela, tinand cont de nevoile fiecareia dintre aceste persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara. In acest caz, instanta de tutela va stabili si modul in care se imparte intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi (art. 523 NCC).

Prealabil introducerii cererii de chemare in judecata, este obligatoriu ca partile sa participe la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, contributia parintilor la intretinerea copiilor fiind un conflict de familie care poate fi rezolvat  si prin mediere.

George Achim, consilier juridic

Părerile de pe acest blog reprezintă viziunea Jurisdinamica.ro. Orice feedback din partea dvs. este binevenit aici sau pe avocat@jurisdinamica.ro